N-am mai scris, nici eu nici Osti de foarte mult timp. Suntem ocupati. Osti organizeaza o campanie pentru strangere de fonduri, iar eu m-am apucat de freelance. Urmeaza si Pastele, care aduce si mai multa treaba. Stiu ca am promis o “renovare”, dar nici nu m-am apucat de ea. Tema nu o mai traduc, deoarece este posibil ca o vom schimba si vom avea alt domeniu in maxim 2 saptamani. Dupa Paste ne vom apuca serios de treaba si sper sa ne revenim.

PS : Stau si ma uit la Dupa Bloguri. Ii interesanta ideea emisiunii, ceva original.

   Nu am chef. Nu am chef azi.

   Ieri am fost la Iasi. Am “drumat” ( cum spune si Nihasa ”Cui ii pasa daca exista sau nu cuvantul?” ) cu trenul , am scris , ce-i drept, cam tot ce am stiut,  dar nu tot ce ar fi trebuit, ne-am plimbat si spre seara am ajuns inapoi pe meleagurile noastre.

  Azi nu (prea) vreau sa fac nimic.  Si totusi nu vreau sa pierd ziua. Am citit ceva de dimineata, am dat cu ochii pe niste bloguri si imi trag un film.  E de ajuns ca sa zic ca e ceva ?

   “Nu stiu ce sa zic.” mi-a soptit subconstientul.

     ( blank space ) Mai vorbim.

       In ultimele zile am luat o pauza si am legat de gard scrisul. De fapt am legat de gard majoritatea lucrurilor ce imi infloreau timpul din timpul zilei. Nici pe afara nu prea am mai iesit sa stau cu cei care mereu ii gasesc la cateva trepte departare, in fata blocului. Toate orele si minutele mi le bag in lucruri marunte si de moment. Nici eu nu stiu ce fac.

       Am atlasul langa mine. Imi spune ceva. Centrul Africii Republica Democrata Congo si Republica Centrafricana. Asa sa fie? Invat pentru olimpiada la geografie. Sambata la Iasi. In ultimele saptamani am cotizat substantial la fondurile CFR-ului. In fine…

      Unul dintre alte lucruri cu care imi umplu “restul” timpului sau spatiile goale ce unesc orele de invatat cu cele de somn, vorbitul prin mesaje cu “o necunoscuta”. Intamplator am dat de acest ilustru anonim si la fel de intamplator mi se pare faptul ca incepe sa imi pese. E un mod de ala care incepe sa te cuprinda cu fiecare mesaj primit, cu fiecare cuvant citit in plus ce reprezinta neconditionat un drept la replica. Nu, nu e vorba de teribilisme roz. Si acuma is cu telefonul in mana, ” Tacsu` nu va fi mereu cu ea… ” o frantura de mesaj ce mi-a ramas in cap.

      Ultimele minute le-am cheltuit pe mancatul de portocale si am lasat si un bacsis cititului de bloguri. Totul e glazurat cu muzica, invatatul, statul pe internet si somnul, chiar si portocalele se dezbraca mai usor pe muzica. E dovedit, de fapt nu e dovedit, e doar un experiment in bucatarie.

       Now, ( Taxi – Probleme de memorie , tnx D. )

    Cam asta e rezumatul.

     N-am mai scris…am avut o saptamana destul de nasoala si sper ca week-endul sa fie altfel. Pe langa cele 7 ore de scoala pe care le am dupa-amiaza, am avut foarte multa treaba si dimineata, iar seara, cand revin pe la 8-9 sunt “praf” si nu mai pot face absolut nimic.

     Urmarile oboselii au aparut foarte repede: nu mai pot gandi normal, nu sunt in stare sa leg 2 idei si a disparut si putina creativitate pe care o aveam. M-am tot interesat, m-am tot gandit despre ce sa mai scriu, dar pur si simplu n-am gasit nimic special care sa merite cu adevarat un efort de gandire si timp.

     Dar sper sa imi revin curand si sa ma bag iar la scris, vorba lui Osti: “sa iau atitudine”. A inceput votarea la roblogfest si sper sa trecem macar de prima faza de votare. Eu cel putin, asa cum spuneam, nu ma astept sa castigam ceva, dar macar sa devenim putin mai cunoscuti si sa castigam ceva vizitatori.

     Asadar, imi pare rau ca nu prea am mai scris, dar “ramaneti aproape”, sunt tot aici

     Suna telefonul,ora trei dupa-amiaza…las creionul din mana,si raspund cu o voce somnoroasa.

          „Alo!

          Buna! Ce faci in seara asta? Ne vedem la patru jumatate la un film?”

     O convorbire banala…

     O banala sambata,o banala camera,sapte persoane,un film banal,sapte cani cu ness-uri banale si ciocolata calda luata de la un supermarket banal…si totusi o atmosfera placuta.

     Asa mi-am petrecut eu dupa-amiaza asta,si cred ca este un „prototip de sambata dupa-amiaza” ,asa cum poate fac sute de tineri,sau poate chiar mii. O ciocolata,o cola,un vin fiert sau o simpla apa plata cu lamaie baute intr-un bar,o prajitura mancata intr-o cofetarie,sau un film vazut acasa la un „X-ulescu”,toate acestea impreuna cu prietenii,cam astea sunt optiunile din care extrag una la fiecare sfarsit de saptamana.

     Cred ca suna tampit,dar mereu ne petrecem dupa-amiezile si serile in moduri ciudate,uneori nici nu ne dam seama cum a trecut timpul,si seara cand punem capul pe perna,ne intrebam „Ce am facut azi?”.Lucruri care ni se par banale,lucruri marunte,uneori rutina, lucruri care nu ne incanta auzul atunci cand ies din gura vreunui individ,dar traindu-le ele ne fac zilele pline,ne dau putin gust,si in final ne aduc un zambet pe buze.

     Suna a reclama Coca-Cola,poate ca e,poate ca ar putea fi,poate ca e doar o parere tampita sau un post banal,cine stie,dar de un lucru mi-am dat seama astazi. Nu trebuie sa asteptam mereu sa revenim la normal,sau altii sa astepte asta de la noi,poate ca asta e „normalul” nostru,intamplarile de zi cu zi,si nu ar trebui sa asteptam mereu alte lucruri sa vina sa ne faca viata mai picanta.