Se apropie ziua examenului la Bucuresti.Din 156,au ramas 80…Din cei 80 de “viteji” doar 60 merg la interviu,unde in final sunt alesi 6 care sa mearga in Anglia.
Ma gandeam daca am sanse,oare?…si m-am gandit sa aberez putin pe acest subiect.
Teoretic sunt 2 aspecte legate de asa numita “sansa” .
Daca nu muncesc,sau nici macar nu depun putin efort fizic,mental,cum se vrea a fi el,cum sa dau nas in nas cu sansa? Cred ca daca vrem sa avem sanse,aici putand fi numite si oportunitati,atunci trebuie sa le dam ocazia ca ele sa ne apara in cale. E un ratinament simplu: cum sa castig la loto,daca nu joc la loto?Aici ar trebui discutat si de un anume risc,care intra tot in categoria “ingrediente pentru sansa”,dar am devia de la subiect.
Al doilea aspect ar fi in felul urmator: daca imi apare o sansa si mi se ofera o oportunitate sa fac ceva,si eu nu profit de ea bazandu-ma pe lucruri de genul “oricum nu o sa castig” sau “ce te zbati aiurea?”,atunci de ce sa ma plang mai apoi ca “inca sunt aici si fara nici un rost?”. Deh…vorba aia,cel care nu se bucura de noroc cand il stie,nu se poate plange cand acesta il paraseste,another part of romanians.
Cand am aflat prima oara de concurs , m-am gandit la faptul ca nu il voi lua – nu cumva asa te-ai fi gandit si tu? 
– dar de ce sa nu imi incerc si sa imi joc sansa la “casino”?M-am gandit ca nu am ce pierde si apoi nimeni nu isi poate reprosa ca nu a putut,pana nu este pus in fata faptului implinit,asa ca iata-ma,inca 8 zile pana voi fi in fata acelor oameni,spunandu-le de ce merit si cum merit sa ajung acolo…
” Norocul este ceea ce se intampla cand pregatirea intalneste prilejul.” Seneca
Suna a tema de BAC la oral,sau a putin praf de filosofie.Eu,cel putin,sunt de acord cu ce zice acest domn Seneca,care pune in alte cuvinte ideea ca norocul ti-l faci cu mana ta.Ei bine,oare asa sa fie?
