Sunt descult. Cu laptopul in fata, stau in fund langa pat si ma uit la camera mea. O vad zilnic, jumatate din timp il sparg in camera asta si totusi nu stiu daca m-am gandit vreodata la asta. Ciudat.
Peretii sunt albastri. Mobila ocupa un perete intreg. E tot albastra si ea. Are cativa ani de cand imi sustine caietele si biblioteca. Biroul era prins la un moment dat de etajerele de deasupra lui, acum s-a desprins, semn ca vrea sa fuga. In Pe rafturile de sub televizor cred ca ar incapea chiar si o vaca taiata. Daca te mananca undeva si incepi sa cauti pe acolo vei fi uimit de cate lucruri pot incape intr-un metru cub de mobila.. Gasesti ce vrei acolo, mai bine spus gasesti tot la ce nu te astepti. Nu am mai bagat mana acolo de cel putin un an, daca nu chiar doi.
Geamurile sunt acoperite de niste jaluzele de un portocaliu aprins ce se opresc la nivelul caloriferului. Pe margini zace o perdea bleu lunga pana la parchet ce tine companie jaluzelelor. Nimeni nu e primit pe aici fara pereche. Asa e frumos.
Patul e portocaliu, de fapt e o canapea portocalie care se trage. Vechiul pat e in concediu de refacere. Acum ceva timp i-am rupt vreo cateva coaste cu o saritura. S-a agravat. Canapeaua e mare. Noaptea cand e desfacuta ocupa jumatate de camera. Are niste perne mari, portocalii cu dungi crem , perne ce le pun ziua pe post de spatar.
Pe jos e intins un covor oval. Si pe el l-am imbracat in portocaliu, are si niste galben aruncat pe el. De fapt e Tweety cu o sapca in cap. Si el e batran. In cei 3 ani de cand sa pitit pe podeaua mea, multe picioare i-au calcat mutra.
Si totusi cati dintre noi dau importanta acestor lucruri marunte , dar cu care ne trezim in fata ochilor in fiecare dimineata.
Imi cer scuze de la voi lucruri din camera, imi cer scuze ca v-am uitat…
